venise iarna.

 Ce-ar fi sa fiti toti niste oameni de zapada? Ca eu sunt cu piciorul in ghips si nu pot face niciunul. Si a venit iarna. Si ati fi toti cu acelasi zambet de nasturi si nasul de morcov. Poate palaria ar fi diferita. La unii dintre voi o palarie de paie, la altii, poate, un vas mare de ceramica. Pictat de mana. Si ati sta toti in jurul meu, facandu-ma sa intru in spiritul acela de iarna, de care probabil uitasem.
Ca-ti place sau nu, la ideea asta de postare ma gandesc de doua zile inainte de culcare si pana la urma trebuia s-o fac sa-mi dea pace. Nu stiu cum e, poate-mi spui tu. Oricum, stiu ca mi-am mai iesit din mana.

rain keeps coming down

A ajuns acasa nervoasa. Sprijinindu-se de pereti si usi din cauza ametelii, a topit niste ciocolata in cuptorul cu microunde. A inecat banane in ea, in ciocolata, apoi a savurat totul. Daca va avea destula de energie, poate va stoarce niste portocale pentru putin suc. Inca are nervi. Si ii pare rau, ii pare rau ca ziua asta parea sa fie foarte buna, dar cineva trebuia sa distruga fericirea care se instalase pe strada ei, nu? Probabil va incerca sa doarma.
Pana atunci, are nevoie de cineva care sa-i promita ca totul va fi bine, chiar cu riscul ca acea persoana sa minta.

you'll find there's no need to cry.

si prioritarea mea a devenit alta, respectiv sa fac exact ce simt, fara sa ma gandesc daca va avea un efect pozitiv sau negativ asupra zilei de maine
am simtit ca voi face o criza in ora de engleza, dar am sfarsit doar prin a ma simti vinovata pentru copacii distrusi pe caietu in care am scris doar cacaturi. whatever.
mi-am dat seama ca e nevoie de foarte multa minte (adica deloc) ca sa iei fete pe sus si sa le bagi in baia baietilor
azi am luat un noua la mate.
in principiu, io zic ca toate merg bine. a, la multi ani mariaaa>:d<. ca s-a facut si ea mare, veeezi?;;) de fapt, nu inca, da' era pe drum pe vremea asta acum treispe ani
daya: stii cat am gandit-o p-asta?
eu: deloc.
daya: ai dreptate!:))

eu: unde?
daya: nu stiu!!
eu: ok, ne vedem acolo la fara 20.
si ma duc la cambridgeee
si vineri am cantat vesnica pomenire cu maria la usa oaneeei care-mi zisese cu o seara inainte 'deci la mine-n casa tu nu intri pana nu canti vesnica pomenire si o maneaa'. maneaua nu si-o primit-o:-j
si mi-am dat seama cat de mult mi-ar placea sa alerg desculta prin ploaie

she is everything I've always wanted

Atatea versuri care o duc cu gandul la tine si care fac lacrimile sa curga pe fata ei de copil. Copil pe care tu l-ai ajutat sa creasca, poate chiar fara sa-ti dai seama. Copilul care te iubeste si care iti va fi vesnic recunoscator pentru ca ai fost mereu acolo sa-i deschizi ochii. Copilul care a fost si el alaturi de tine, dar care, in infantilitatea lui, poate n-are reusit intotdeauna sa-ti dea un sfat folositor. Dar stii ca mereu acolo, gandindu-se la tine si la cat de multe iti datoreaza. Are multe amintiri alaturi de tine. Amintiri care ii vor ramane intiparite in minte pentru mult timp de-acum incolo, poate chiar pentru totdeauna. Copilul pentru care ai fost, esti si vei ramane un model. Chiar daca a avut momente in care te critica pentru ce faceai, peste cateva luni facea aceleasi lucruri. Copilul care a ras si a plans alaturi de tine.
Acel copil sunt chiar eu, dar tu stiai deja asta.
Orice ar fi voi fi aici voi fi aici mereu, stii bine, te poti baza, ai sprijinul meu.

                                                                         Te iubesc!:x